fata cu ochi flămânzi e o picătură de apă dezordonată ann
ea se mulţumeşte să roadă scaune
să plutească
să izbucnească
să ce să-ţi mai spun fata cu ochi flămânzi a rupt cu vârful degetelor
întregul mileniu de catifea
l-a mototolit
l-a mozolit cu saliva ei verde
cu lucirile ei de smarald
fata cu ochi flămânzi ma secătuieşte ann ghearele ei mi se infig perforează
apucă boţesc înţeapă inundă da mă inundă încearcă să-şi agaţe ridichiile de cochilii
să-şi prindă morcovii de tablă
încearcă să-mi coloreze în mov cearceaful
fata cu ochii flămânzi nu mă iubeşte ann
aşa e ea
jupuită de piele
mâncată de molii
roşie agricolă
uriaşa mea bucurie
contraexplozie
4 Comentarii
plăcut mult portretul cestei fete cu ochi flămânzi.
dar mustăcii (normal, doar mă ştii) la “mileniu de catifea” şi la “ridichiile de cochilii” (aci muzicalitatea e disonantă) şi la “mâncată de molii” (aci îmi amintesc de cls a 6-a când am auzit prima oară la engleză expresia şi am râs toată ora, fiindcă îmi închipuiam/imaginam exact, vizual, un om mâncat de molii). iar cu “roşia agrigolă”, fir-ar, sună ca “bomboane agricolă” (seminţe).
gata cu mustăcirile. las aşa uriaşa bucurie.
pai asa fu instinctu asa mi-a venit oricat de caraghios suna am zis sa nu modific sa las sa fie fireasca cum a venit ea pe firul apei
da ma bucur ca-ti placu totusi
si lui x i-a placut.
ce ar remarca x ca fortand un impact in timpul lecturarii ar fi aglomerarea de verbe din strofa a III-a (de la ,,se infig”…).
asta in ciuda faptului ca a observat rolul repetitiilor din intreg textul, acela de a construi o voce, soldata cu o confesiune compulsiva, reusita dupa parerea lui. doar in semnalarea anterioara se aduce un surplus nefolositor.
(x se mai mai gandea si cum ar fi titlul inlocuit cu primul vers).
icsule e interesanta propunerea ta uite fac rocada multam de trecere