-
Blog Stats
- 2,736 hits
-
comentarii recente
- contraexplozie on miros de jasmin
- noemi k on miros de jasmin
- don’t give up II | ROcultura on don’t give up
- the beat generation | ROcultura on Is There A Beat Generation? / Jack Kerouak
- contraexplozie on willows of memory
- prudence on willows of memory
- contraexplozie on willows of memory
- prudence on willows of memory
- contraexplozie on nu mă iubeşte
- x on nu mă iubeşte
Categorii
- lumea hârtiei (20)
- manifest (8)
- Nonclasificat (1)
- photo (9)
- poezie (38)
- video (2)
-
Articole recente
- gasoline alley bred
- miros de jasmin
- don’t give up
- indigo primite
- ar trebui să-i spun
- Pantofii
- Prin gările cu firme-albastre
- stelele
- Într-un bazar sentimental
- colier rigid
- Opus Dei dezminte ca eu as fi Anticristul!
- a călători pe internet
- Is There A Beat Generation? / Jack Kerouak
- Poems From The Unpublished ‘Book Of Blues’ / Jack Kerouak
- timpul nopţilor
-
Top Posts
-
Top click-uri
Pagini
Arhivă
- august 2008 (1)
- iulie 2008 (2)
- iunie 2008 (37)
- mai 2008 (14)
- aprilie 2008 (13)
- martie 2008 (7)
-
contraexplozie
-


4 Comentarii
nu ştiu de ce această foto îi aminteşte prudencei de ruinele tomitane, cele aflate chiar lângă catedrală, colo, spre faleza casino-ului constănţean.
poate fiindcă acolo sunt cele mai aşezate şi mai adânci, în timp, memorii ale prudencei, cele de care îşi poate aminti, cele de care nu va şti decât prea puţin, cele ale pământului cela din totdeauna.
dar şi aici m-am încărcat cu frumos, mai ales că am senzaţia că, dacă îndind palmele, pot atinge ruinele celea, pot mângâia piatra.
am şi eu, deh, ale mele alese. şi uneori mă surâde momentul când le regăsesc în alţi oameni. ce bine că-s dintre cei aproape.
amu, mă pietricesc şi eu tăcând
pai din nefericire nu-s tomitane ele fac parte dintr-o ruina pe care trebuie s-o aduc la statutul de inox si sticla beton si metal adica fac parte dintr-o constructie pe care o s-o demolez in curand iar in locul ei o sa inalt o cladire moderna
dar am eu o nostalgie cu ruinele (asta dateaza din 1938) si vreau inainte de trecere spre nefiinta sa le imortalizez
dada, nu-s tomitane, îmi dădui seama desigur. doar îmi amintiră mie de, cum am scris şi mai sus. şi asta nu e rău deloc. dimpotrivă.
da, nostalgia asta o am şi eu, douăşşapteseptcumsuntşieu. nu e zid vechi pe lângă care trec să nu îl simt, să nu îl ating măcar uşor cu mâna. faine au fost ruinele unei abaţii, din Jumiege, Normandia, de prin anul 900, albe încă. şi vibrante. păcat că nu am avut ap foto atunci.
dar ici s-au imprimat. definitiv. oho.
eu, de mi-ar sta în putinţă, ţi-aş interzice să ridici colo o modernitate, eeeee.
(just kidding)
ei asta nu e abatie si nici nu cred ca merita salvata e o ruina decazuta rau buna numai pentru o sedinta foto doua