eseu-jurnal de umberto eco – pliculeţul minervei, ed humanitas, 2004
~~~
câti n-au regretat apariţia trenurilor, fiindcă omorau poezia lungilor călătorii cu piciorul prin pădure sau călare pe drumuri prăfuite
au apărut pe urmă cei mari care au ştiut să vorbească despre poezia (uneori cumplită) a trenurilor, de la tolstoi la cendrars, la butor şi până la montale
e în zadar, se poate fantaza şi muri din dragoste, de dor, de teamă, de surescitare şi pe o navă spaţială
pe de altă parte, proust îl citea pe nerval şi pe urmă ne povestea cum se poate retrăi senzaţia unui parfum doar citind orarul trenurilor din l’île de france
până mai ieri una din problemele mele era să găsesc un program pe internet care să-mi indice ce tren trebuia să iau, şi lumea va crede că e cel mai simplu lucru: există site-uri diferite, printre care cel al căilor ferate italiene, altele ale ţărilor străine, şi funcţionează destul de bine, dar sunt limitate
cel italian ne spune cum să călătorim prin italia, dar nu cum să ajungem de la nancy la lille
Citeste mai mult