eseu-jurnal de umberto eco – pliculeţul minervei, ed humanitas, 2004

~~~
câti n-au regretat apariţia trenurilor, fiindcă omorau poezia lungilor călătorii cu piciorul prin pădure sau călare pe drumuri prăfuite
au apărut pe urmă cei mari care au ştiut să vorbească despre poezia (uneori cumplită) a trenurilor, de la tolstoi la cendrars, la butor şi până la montale
e în zadar, se poate fantaza şi muri din dragoste, de dor, de teamă, de surescitare şi pe o navă spaţială
pe de altă parte, proust îl citea pe nerval şi pe urmă ne povestea cum se poate retrăi senzaţia unui parfum doar citind orarul trenurilor din l’île de france
până mai ieri una din problemele mele era să găsesc un program pe internet care să-mi indice ce tren trebuia să iau, şi lumea va crede că e cel mai simplu lucru: există site-uri diferite, printre care cel al căilor ferate italiene, altele ale ţărilor străine, şi funcţionează destul de bine, dar sunt limitate
cel italian ne spune cum să călătorim prin italia, dar nu cum să ajungem de la nancy la lille

~~~
până la urmă am picat din întâmplare pe un program formidabil care se numeşte deutsche bahn (degeaba, nemţii ăştia sunt neîntrecuţi în tehnică) şi din care transcriu (punându-l între ghilimele) url pentru navigatorii pe reţea: http://bahn.hafas.de/bin/db.w97-/detect.exe/bin/db.w97/query.exe/e?
este un program care vă oferă toate conexiunile feroviare europene, şi îmi imaginez că ar şti să vi le dea şi pe cele intercontinentale, dacă trenurile ar traversa oceanele (cum vom vedea, ţine cont şi de noua cale ferată care trece pe sub canalul mânecii)

inutil să vă spun că veţi putea afla într-o clipită care şi câte trenuri există la o oră anume sau pe toată durata zilei între milano şi palermo, sau între palermo şi londra, sau între londra şi frankfurt
programul vă va spune şi cât timp durează călătoria, dacă veţi avea vagoane restaurant, cuşete şi tot ce vă este necesar
dar o dată ajunşi aici, începeţi să consultaţi programul fără un interes special
şi iată că i-am pus întrebarea cum să ajung de la frankfurt la battipaglia, şi am primit răspunsuri satisfăcătoare: e posibil, şi îţi ia între optsprezece şi douăzeci de ore, după soluţia aleasă
după aceea am întrebat cum se poate ajunge de la londra la grosseto trecând prin napoli
primul itinerar durează douăzeci şi nouă de ore şi e banal
al doilea reuşeşte să se întindă pe treizeci şi patru de ore doar fiindcă trebuie să schimb gările la paris
al treilea e superb: 26 de ore dar sunt obligat să mă opresc la bardonecchia, alexandria, novi, viareggio, trec pin grosseto la unu noaptea (fără să mă opresc), sosesc la napoli campi flegrei, urc din nou la roma ostiense şi mă reîntorc la grosseto după nouă ore
ăsta e şi mai excitant, ar trebui să iau cu mine ceva de citit şi un termos şi nu mai ştiu ce

~~~
să încercăm imposibilul
cer battipaglia-roscov prin madrid
de la battipaglia la chambery prin milano, apoi paris, madrid, poitiers, nantes, rennes, morlaix şi roscov
şaizeci şi şase de ore de vagabondare delicioasă
a doua capodoperă mi se pare a fi battipaglia – sankt petersburg witeb (am sesizat un parfum chagallian dar nu sunt sigur) trecând prin madrid
battipaglia – paris este simplu, şi e simplu paris madrid, dar aventura începe pe urmă de la madrid la bruxelles, de acolo la orscha central, până la sankt petersburg
totul în 110 ore şi 34 de minute
tot atât de palpitant este madrid-roma prin varşovia
aici denumirile staţiilor, ca din poveştile idiş, te fac să visezi: warszawa wschodnia, byalystok, czeremcha, siedlce, warszawa srodmiescie, viena est, viena sud, şi în fine (fulgerător parcă, fără a mai enumera amănuntele din peninsula noastră) roma termini

am găsit un traseu moscova-istambul prin lisieux (trei misticisme dintr-o lovitură) care nu e rău, dar mai puţin evocator decât aş fi crezut

după cum se vede, mi-am descoperit drogul
de mic îmi imaginam explorări aventuroase pe atlasul ţinut sub bancă la ora de matematică, acum trebuie doar să urmăresc sunete vrăjite şi să străbat trecători şi câmpii fără a mă opri
dacă există realitatea virtuală, cu siguranţă aceasta e
pentru a rămâne nopţi întregi în faţa computerului, va trebui să mă aprovizionez cu băuturi tari, după locurile diferite pe care le vizitez, cu pipe şi chiar narghilele, haine îmblănite şi sobiţe
dacă totul merge bine poate dau şi peste o crimă din orient expres

între o staţie şi alta o voi întâlni pe madona din sleeping-cars, palidă şi cu nările fremătătoare, cu buzele roşii ca o rană, care trag cu voluptate din subţiri ţigări ruseşti?