imaginea e frântă, fără context închegat.
pare tăiat începutul şi…
pare tăiat sfârşitul.

este extrem de greu să faci film. sa nu mai vorbim de film de arta. fiecare scenă trebuie analizată. fiecare scenă trebuie bibilită. întoarsă pe toate feţele. scurtată. lungită. mărită. micşorată.

cel mai simplu lucru este să fii actor. să ţi se spună ce să faci. cum să faci. de ce să faci.
ca actor nu contează cum.
cum iese imaginea. cum se aude sunetul. cum se încadrează faţa aia. sau whatever.
regia seamănă foarte mult cu poezia. şi nu din cauză că rimează. nup. e ca şi cum cineva te-ar pune să citeşti din vasco da gama – “culorile se făcură berze
marea zicea întâi şoldul pe urmă tutunul
şi pulpa se deschidea ca o scoică” – e ca şi cum cineva te bâzâie mereu şi mereu şi mereu şi mereu.
regizore, trage cu tunul!
regizore, foloseşte o tehnică familiară!
ocoleşte procesele prin fragmentare. colcăie, regizore! musteşte.
regizore, scapă de omul cu biroul ordonat!

este greu să treci de la filmul mut. la filmul sonor. la fel de greu cum este să treci de la photo la imaginea în mişcare.
la fel de greu cum este să surprinzi cerul în mişcare.
sau o plictiseală violentă.
avansată.
desăvârşită.