Pantofii

din volumul “Moara lui Elisei” – fantezii şi legende / de Călin Gruia

Într-un târg era o uliţă strâmtă, cu case vechi, înghesuite unele în altele. Şi dacă n-ar fi crescut acolo doi plopi înalţi ca s-o mai înveselască puţin, ar fi fost poate cea mai tristă uliţă din lume. Pe uliţa aceea a trecut într-o seară Domniţa… pe uliţa cu ceardacuri negre şi strâmbe, pe uliţa cu case bolnave de bătrâneţe, Domniţa a trecut singurică, tăcută, sfioasă, ca o umbră, şi dintr-o dată s-a oprit locului. Şi-a dus o mână în dreptul inimii şi-a oftat. Domniţa nu venea din poveste şi nu era fată de domn. Purta strai sărăcăcios şi era desculţă.

Opus Dei dezminte ca eu as fi Anticristul!

umberto eco//

In prima saptamana a lunii februarie ma aflam la Paris pentru a prezenta un CD multimedia la Bibliotheque Nationale, cand am primit o serie de telefoane de la ziaristi italieni care ma intrebau ce legatura exista intre enciclopediile hipertextuale si Anticrist.
Unele intrebari se refereau chiar la relatiile dintre internet si Anticrist, internet si Apocalipsa, Apocalipsa si discheta hipertextuala pe care o prezentam – si desigur intre Anticrist si Bibliotheque Nationale din Paris.

a călători pe internet

eseu-jurnal de umberto eco – pliculeţul minervei, ed humanitas, 2004

~~~
câti n-au regretat apariţia trenurilor, fiindcă omorau poezia lungilor călătorii cu piciorul prin pădure sau călare pe drumuri prăfuite
au apărut pe urmă cei mari care au ştiut să vorbească despre poezia (uneori cumplită) a trenurilor, de la tolstoi la cendrars, la butor şi până la montale
e în zadar, se poate fantaza şi muri din dragoste, de dor, de teamă, de surescitare şi pe o navă spaţială
pe de altă parte, proust îl citea pe nerval şi pe urmă ne povestea cum se poate retrăi senzaţia unui parfum doar citind orarul trenurilor din l’île de france
până mai ieri una din problemele mele era să găsesc un program pe internet care să-mi indice ce tren trebuia să iau, şi lumea va crede că e cel mai simplu lucru: există site-uri diferite, printre care cel al căilor ferate italiene, altele ale ţărilor străine, şi funcţionează destul de bine, dar sunt limitate
cel italian ne spune cum să călătorim prin italia, dar nu cum să ajungem de la nancy la lille