drumeţul incendiar îşi ascute luminile
ochilor în caietele cu statistici
el îşi aranjează coafura în ceasornice
(timpul e un piepten delirant pentru părul
de pe ţâţele feciorelnice
îşi lasă câte o măsea infectată la fiecare geam cu firme
cu grădini mici)

se-ncruntă în faţa ciorapilor de mătase vegetală
pipăie cu degete de cunoscător paharele pline ale somnului
aleargă după mugurii care cresc
în repedea învârtire pe loc a arborilor
cunoaşte menajeriile din căptuşeala fiecărei pălării
e-n fiecare pachet cu şuncă sau cu manifeste
face de gardă smirna cu felinarele

el saltă veveriţa în fluierele cu guşe ale vardiştilor
şi pipăie chiloţii străvezii ai istoriei
creierul lui face semne ca o batistă
şi dacă nu s-ar teme de ridicol
ar putea să fie un popă sau o cravată

inima lui e o pădure autonomă
şi el spune
domnii ne aleg poemele după panglicuţe ca pe curve
gazetele scriu
este un fioros asasin
are o mustaţă sub nas ca o vrabie
şi poate fi recunoscut după ciorapi

dar el trece nevăzut mai departe
uneori se agaţă de perdele administrative
şi-atunci mulţimile cu gurile căscate
văd forfoteala ploşniţelor prin sticle
alteori se fotografiază în cămaşă
şi cu un brâu colorat de fluxuri
lângă pălăria de paie a baligilor

aşa trece
cu păunii de foc ai ghetelor dermata
cu miezul de zi arţăgos prins la butonieră
el ascultă în toate punctele cardinale
având drept cornet acustic un samovar încins
pune urechea la madrid bine
din alaska vin fluturii luminoşi ai genunchilor
portugalia portugalia
avem un bătrân cu voce subţire ca sângele monedelor
zăngăne muşcat de cleştele coclit
portugalia portugalia
biblia este o funestă mustaţă pentru
nasul privighetoilor din alaska
poeţii au orificiile inspiraţiilor lipite cu gumă arabică
fiecare orificiu este o floare cafenie
portugalia şi alaska
mamele fac nebunii în după-amieze balcanice
am să mă duc în pământ
gellu inimioara mea să nu uiţi o fotografie
tu mi-ai ucis bătrâne’ele

ei bine am să ştiu
să-mi deastup urechile degetele să fluiere singure
(aşa cum ghetele stau cu urechea la cer)
din fese să scot fluturii şi lulelele visului
căptuşit cu lână
voi şti să-mi scot ventuzele de la creier
să se scurgă zeama puturoasă a viersului dulceag
voi şti mamă în ceasurile de glorie
să-mi flutur ciorapii împuţiţi lângă porţile academiei române

timpanele sună stins ca un diapazon
pământul a adormit bivol în mlaştinile universului
drumeţul incendiar e un garderob
sau un cântec păstrat în buzunarele redingotei de gală

smulgeţi penele tuturor păsărilor din balcani
să ne scriem cronici noi
(păsările cele mai mari casele au şters-o)
despre tine am să scriu cu litere groase

când îţi scoţi rochia verde rămâi goală ca o peniţă

domnilor
mi-am uitat mustăţile în vagonul de dormit
lângă sacii cu monede ai roschildzilor
şi singurul chior din ţinut acela care
masturbează sexul imens al aerului
repezind automat mâna după rachiul unui gologan
mi-a încredinţat cel mai mare secret al gării
lumea a început să pută

e o descompunere generală o felie de carte
un as de treflă sau un pepene galben
cu roiuri de muşte ţâţele fetelor atârnă berze
căldura şi frigul liane la ferestrele hotelului
curva de la numărul 8 râde gâdilată profesional
closetele au lampioane imperiale şi
duduile surâd graţios gândind izmenele gingaşe

o ce mâini aristrocratice ce lebede
pământul însuşi ar sta drepţi ca un bătrân milităros
dacă i-ar face un benghi glumeţ aceste degete
pletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe ele
ca pe flaute buzele s-ar ţuguia asemeni cerceilor
plămânii ar izbi veseli copitele
şi dinţii ar rânji galeş
doamnă aici sub masă e un poet
nu daţi cu piciorul doare
dar pădurile au în lenea lor ceva de pisică
cu ghiarele ascunse în muguri
ele se freacă de trenurile repezi
ling vata fierbinte a locomotivelor
şi salută salută cu batistele potecilor
burţile putrede din clasa I-a
drumeţul incendiar îşi pipăie geanta cu semnele vremii
el şi-a lustruit pantofii în piaţa publică
a fost la 7 fix în calea unirii
şi-a auzit poeţi buboşi apostrofând şcolari pe străzile
craiovei

tinere şi zeii au fost oameni
el s-a hrănit cu bojoci şi cu piersici
a urinat repede în toate gările din drum în cinstea primarilor
şi-a desenat o săgeată ascuţită pe ziduri
cu semnul ts şi cu o floare de busuioc la ureche

seara lingea geamurile seara
era o broşură pe propagandă
acolo la hotel păduche 15
vânzători de gazete cântau porumbiţele înserării

drumeţul incendiar a fâlfâit din cearceafuri
şi toate femeile din oraş au ejaculat imnuri
drumeţul incendiar şi-a aşezat creierul la fereastră
a scotocit sertarele coastelor şi
a scos un sunet
gellu inimioara mea să nu uiţi o fotografie

era acolo ea în sertare în sânge în geantă
cu zâmbetul ca un sâmbure amărui
cu făina căldurii pe carne în adâncuri
cu mingiile de migrenă ale ţâţelor
degetele degetele erau de gheaţă
şi peste pulpele veştede înainte de vreme cu o
pânză subţire de năduşeală zicea
pântecul meu e o salcie tristă

hei străzile mi-au biciuit tălpile ca nişte zbiri
pomii au scrâşnit din măsele
şi bananele şi focurile
maşinile diplomatice şi-au şters nasul cu steaguri subţiri
în puşcării am ucis destule ploşniţe
în serile când dumnezeu se gâdila pe spinare
voi putea să-mi suflec mânecile tinereţii
şi cu degete vânjoase să-mi suflu mucii
peste aceste sălcii de amintire
voi putea să-mi privesc viaţa de până acum
ca pe un atelier oarecare îmbâcsit
în care am lucrat
voi putea să-mi scurg fluviile şi gârlele şi tobele
spre pulpele de sticlă spre feţele de masă
spre caietele subţiri ale pletelor

nu-i nimic dacă ferestrele n-au dinţi
frigul se poate înveli frumos în saltele
fetele mele toate săracele fetele mele ca nişte cuţite
se pupă cu boierii şi mă uită
dar aici la tine e bine şi tu
eşti un pahar cu ceai cald

drumeţul incendiar îşi priveşte faţa cu grijă
ochiul stâng în care e
o floare cu păr roşu despletită
ochiul stâng a devenit pe rând o pălărie de pâslă
o aripă o cutie cu febre
apoi mormăie eau de cologne
şi seara lingea geamurile seara
era o broşură de propagandă

*** drumeţul incendiar – gellu naum – 1936