de Karl Marx

Problema evreiască
(Braunschweig, 1843)

Evreii germani cer emanciparea . Ce fel de emancipare doresc ei ? Emanciparea civică şi politică.
Bruno Bauer le răspunde : În Germania , nimeni nu este emancipat din punct de vedere politic . Noi înşine nu sîntem liberi . Cum vreţi voi să fiţi liberi ? Voi evreii sînteţi egoişti dacă cereţi o emancipare specială pentru voi ca evrei. Ca germani , aveţi datoria de a activa pentru emanciparea politică a Germaniei iar ca fiinţe umane trebuie să activaţi pentru emanciparea umanităţii şi ar trebuii să vă daţi seama că modul în care voi sînteţi supuşi la opresiune precum şi ruşinea voastra nu sînt o exceptie a regulii ci ,din contră , ele sînt o confirmare a ei .
Sau poate cer evreii statutul de egalitate în calitate de supuşi creştini ai statului ? În acest caz , ei recunosc justificarea statului creştin precum şi regimul de opresiunea generală . De ce obiectează ei la opresiunea lor separată , mai ales atunci cînd aprobă opresiunea generală ? De ce ar fi germanul interesat de eliberarea evreului dacă evreul nu este interesat de eliberarea germanului ?
Statul creştin cunoaşte numai privilegii . În acest stat ,evreul are privilegiul de a fi evreu . Ca atare , evreul dispune de drepturi pe care creştinii nu le posedă . Pentru ce ar dori evreul drepturi pe care nu le are dar pe care creştinii le au ?
Prin dorinţa de a se emancipa în statul creştin, evreul cere ca statul creştin să renunte la prejudiciul său religios . Oare el , evreul , renunţă la propriul său prejudiciu religios? Are el atunci dreptul de a cere altcuiva să renunţe la religia sa ?
Prin natura sa intrinsică , statul creştin este incapabil de a emancipa evreul. Dar , adaugă Bauer , evreul nu poate fi emancipat prin însăşi natura sa .Atîta timp cît statul este creştin iar evreul evreu , statul nu poate acorda emancipare după cum nici evreul nu o poate accepta.
Statul creştin se poate comporta faţă de evreu conform modalităţii tipice a statului creştin , adică prin acordarea de privilegii sau permiterea separării evreilor de alti supuşi dar , prin a-l face să simtă presiunea altor sfere separate ale societăţii cu atît mai intens dat fiind că el este în opoziţie faţă de religia dominantă . Dar ,la rîndul său , evreul se poate comporta faţă de stat numai în modalitatea evreiască, adică prin a-l trata ca ceva străin lui ,prin a contrabalansa naţionalitatea sa imaginară cu ceea reală , prin a contrabalansa legea sa imaginară cu ceea reală , prin a-şi închipuii că izolarea sa de umanitate este îndreptăţită , prin a se abţine din principiu de la participarea la evoluţia istorică , prin a-şi pune crezul într-un viitor care nu are nimic comun cu viitorul omenirii în general şi prin a se auto-percepe ca parte a poporului evreu şi a poporului evreu ca popor ales.
Pe baza căror motive voi evreii cereţi emanciparea ? Pe motivul religiei voastre ? Ea este duşmanul de moarte al religiei statului . Ca cetăţeni ? În Germania nu există cetăţeni . Ca fiinţe umane ? Dar voi nu sînteţi mai mult fiinţe umane decît cei la care faceţi apel .
Bauer a pus într-o nouă formă problema emancipării evreilor ,după examinarea critică a formulărilor şi a soluţiilor anterioare . El întreabă: care este natura evreului ce urmează să fie emancipat şi a statului creştin care trebuie să-l emancipeze ? Replica este dată prin critica iudaismului precum şi prin analiza opoziţiei religioase dintre iudaism şi creştinism , după care urmează elucidarea esenţei statului creştin , autorul făcînd toate acestea cu curaj, cu înţelepciune , în mod profund şi tranşant , într-un stil de scriere care este atît precis pe cît este de concis şi viguros.
Deci, cum rezolvă Bauer problema evreiască ? Care este rezultatul ? Formularea problemei este soluţia sa . Critica problemei evreieşti este soluţia problemei evreieşti . Sumar , acestea ar fi după cum urmează :
Trebuie să ne emancipăm pe noi înainte de a putea emancipa pe alţii.
Contradicţia religioasă este forma de contradicţie ceea mai rigidă dintre evrei şi creştini . Cum este rezolvată o contradicţie ? Prin transformarea ei într-o imposibilitate .Cum este făcută imposibilă o contradicţie religioasă ? Prin abolirea religiei . Din momentul în care evreul şi creştinul vor recunoaste că fiecare din religiile lor nu sînt decît diferite faze din evoluţia intelectului uman , diferite straturi de solduri de şarpe dezvăluite de istorie [???], iar omul este şarpele care şi le-a înlăturat , relaţia dintre evreu şi creştin nu va mai fii religioasă ci numai o relaţie critică, ştiinţifică şi umană . Aşadar , unitatea lor constă în ştiinţă. Contradicţiile în ştiinţă se rezolvă prin ştiinţă .
Evreul german în special este confruntat cu absenţa generală a emancipării politice precum şi cu caracterul profund creştin al statului. În orice caz , în concepţia lui Bauer , problema evreiască are o semnificaţie universală , irespectiv de condiţiile specific germane. Este vorba despre legătură a religiei cu statul şi despre contradicţia dintre constrîngerea religioasă şi emanciparea politică. Emanciparea faţă de religie este emisă drept condiţie atît evreului care se vrea emancipat politic precum şi statului care ar trebuii să efectueze emanciparea şi este emancipat în esenţa sa .
” Foarte bine ” se argumentează atît în general cît şi de către evreu propriu-zis ,”evreul trebuie să fie emancipat nu ca evreu, nu pentru că este evreu , nu pentru că posedă un atît de minunat principiu universal de morală ci din contra , cu toate că este evreu şi va ramîne evreu . Cu alte cuvinte , el este şi rămîne evreu , cu toate că este cetăţean şi trăieste în condiţii universal umane : pînă la urmă , natura sa limitată şi evreiască triumfă întotdeauna asupra obligaţiilor sale umane şi politice . Prejudiciul subsistă în ciuda faptului că este anulat de principii generale. Dar , dacă subsistă, el anulează restul. “
Evreul ar fi capabil să rămînă evreu în viaţa statală numai la modul sofisticat şi aparent . Deci, dacă ar dori să rămînă evreu , numai aparenţa ar deveni esenţială şi ar triumfa ; adică , viaţa sa în cadrul statului ar fi numai o aparenţă sau numai o excepţie temporară a regulei .” (“The Capacity of Present-Day Jews and Christians to Become Free”, Einundzwanzig Bogen, pp.57)
Să vedem , pe de altă parte , cum prezintă Bauer scopul statului :
“Recent , Franţa ne-a arătat (Proceedings of the Chamber of Deputies, December 26, 1840) în legătură cu chestiunea evreiască – asa cum a făcut în toate celelalte probleme politice – spectacolul unei vieţi care este liberă dar care anulează libertatea prin lege ,declarînd aşadar că este numai o aparentă iar pe de altă parte contrazicînd prin acţiune legile libere . ((The Jewish Question, p.64)
“In Franţa, libertatea universală nu este încă lege iar problema evreiască nu a fost încă rezolvată fiindcă libertatea legală – adică faptul că toti cetătenii sînt egali – este limitată în viaţa adevărată , care este încă dominată şi divizată de privilegii religioase iar această lipsă de libertate în viata adevărată influenţează legea să consimtă la divizarea cetăţenilor , care dealtfel sînt liberi , între opresaţi şi opresatori . “(P.65)
Deci, cînd ar fi rezolvată în Franţa chestiunea evreilor ?
“De exemplu, evreul ar înceta să mai fie evreu dacă nu şi-ar permite să fie împiedicat de legile sale să-şi indeplinească datoria fată de stat şi concetăteni , adică ,de exemplu dacă de Sabbat s-ar prezenta la Camera Deputaţilor şi ar participa la activităţile oficiale. Orice privilegiu religios ,deci în consecintă şi monopolul bisericii privilegiate , ar fi fost complect anulat în cazul în care cîteva sau mai multe persoane sau poate chiar majoritatea copleşitoare ar fi persistat să se considere obligaţi să îndeplinească obligaţiile religioase , acestea ar trebuii să fie lăsate la discreţia lor drept o chestiune pur personală . ” (p.65)
“Atunci cînd nu există religie privilegiată , nu mai există nici o religie .Negînd puterea exclusivă a religiei , ea nu va mai exista .”(p.66)
” Asa cum d-l Martin du Nord a considerat propunerea de a omite menţiunea Duminicii în lege ca un moţiune de a declara că a încetat să mai existe creştinismul, din acelaşi motiv (şi acest motiv este foarte bine fondat ) declaraţia precum Sîmbăta nu mai obligă evreul ar fi o proclamaţie de aboliţie a iudaismului . ” (p.71)
Aşadar ,Bauer cere, pe de o parte, ca evreul să renunţe la iudaism iar umanitatea în general să renunţe la religie , cu scopul de a atinge emanciparea civică . Pe de altă parte , el crede în mod foarte serios că abolirea politică a religiei este egală cu abolirea religiei per se . Statul care presupune religia nu este încă un stat adevărat şi real .
“Desigur, noţiunea religioasă permite statului securitate . Dar cărui stat ? Cărui fel de stat ? ” (p.97)
La acest punct , devine evidentă formularea unilaterală a chestiunii evreieşti.
Sub nici o formă nu era suficient să fie pusă întrebarea : cine este cel care emancipează ? cine este cel care trebuie emancipat ? Critica ar fi trebuit să cerceteze un alt treilea punct : Despre ce fel de emancipare este vorba ? Ce fel de condiţii derivă din însăşi natura emancipării reclamate ? Numai critica emancipării politice ar fi putut fii critica conclusivă a chestiunii evreieşti şi încadrarea ei adevărată în “chestiunea generală a epocii”.

Dat fiind că Bauer nu a pus problema la acest nivel, el se complică în contradicţii . El propune termeni care nu sînt bazaţi pe însăşi natura emancipării . El pune probleme care nu fac parte din problemă şi rezolvă probleme după care problema rămîne nerezolvată . Atunci cînd Bauer face următoarea afirmatie despre oponenţii emancipaţiei evreieşti : ” Greşeala lor constă numai în faptul că au presupus că statul creştin este singurul real şi nu au aplicat acestei noţiuni critica adusă iudaismului” (op.cit p.3 ) , ne dăm seama că eroarea sa constă în faptul că el supune criticii numai “statul creştin” dar nu “statul ca atare ” . Deasemenea , Bauer nu cercetează relaţia dintre emanciparea politică şi emanciparea umană şi , în consecinţă , avansează condiţii care pot fi explicate numai prin confuzia necritică a emancipării politice cu emanciparea generală ,umană . Dacă Bauer pune evreilor întrebarea “Din punctul vostru de vedere , aveţi voi dreptul de a dori emanciparea politică ? “, noi punem întrebarea inversă : Viziunea emancipării politice , conferă dreptul de a cere evreului abolirea iudaismului iar omului abolirea religiei ?
Chestiunea evreiască are diferite forme , în funcţie de statul în care trăieşte evreul. În Germania , unde nu există stat politic, chestiunea evreiască este pur teologică. Evreul se află în opoziţie religioasă faţă de statul care recunoaşte creştinismul drept fundamentul său. Statul este teologic ex professo .Critica aici este critica teologiei : o critică cu două aspecte : critica teologiei creştine precum şi critica teologiei iudaice. Deci, continuăm să activăm în sfera teologiei , oricît de critic am activa în cadrul ei .
In Franţa, care este un stat constituţional , chestiunea evreiască este o problemă de constituţionalism ,o problemă de parţialitate a emancipării politice. Dat fiind că numai umbra unei religii de stat este păstrată aici ,chiar dacă într-o formă contradictorie şi lipsită de conţinut , adică aceea a unei religii a majorităţii , legătura dintre evreu şi stat reţine asemănarea unei opoziţii religioase , teologice.
ÎNumai în statele nord americane – cel puţin în unele dintre ele – chestiunea evreiască îsi pierde semnificaţia teologică şi devine o problema laică cu adevărat . Numai acolo unde statul politic există în forma sa ceea mai dezvoltată relaţia evreului şi a omului religios în general faţă de statul politic , deci relaţia dintre religie şi stat apare în contextul său specific şi în exclusivitate.Critica acestei relaţii încetează să fie critică teologică din momentul în care statul încetează să adopte o atitudune teologică faţă de religie ,din momentul în care se comportă faţă de religie ca un stat , adică politic. Critica devine atunci critica statului politic. În acest moment ,cînd problema încetează să mai fie teologică, critica lui Bauer încetează să mai fie critică .